Pãdurea spânzuraţilor
...
Ce vã pasã vouã de ţara nimãnui,
Corifeii speranţelor ucise,
Cretini cu burta plinã, voi sunteţi sãtui,
A voastre vieţi uşoare ne sunt interzise,
Pofta voastrã-i bunã, a noastrã-i pusã-n cui!
...
Ce vã pasã vouã, imbecili cu bani,
De-atâţia sãrãntoci în ţara tot mai goalã,
V-aţi adunat cu toţii, golani lângã golani,
Şi o duceţi foarte bine ca trãdãtori de ţarã,
Tâlhari vicleni şi lacomi duhnind a şobolani!
...
Ce vã pasã vouã, cã sunteţi la putere,
Toţi v-aţi tras viloace, aveţi maşini luxoase,
Preocuparea voastrã e strânsul de avere
Aveţi şi-un preşedinte cu 5 sau 6 case,
Pitecantropi rãmaşi de prin alte ere!
...
Voi nu vedeţi cã ţara este sufocatã,
De derbedei ca voi, penali şi trãdãtori?
Bãtu-v-ar Dumnezeu cum vrea El sã vã batã,
Puteţi vinde pãdurea, pentru spânzurãtori
Va mai rãmâne lemn şi de-aţi vinde-o toatã!
