Destin
...
Când suie clipa povârnişul timpului fãrã sfârşit,
Niciun obstacol nu-i stã-n cale,
Nu-şi pierde pasul ticãit,
Unde duce drumul oare
Timpului care se pierde printre secolii nãvalnici?
Cãtre astrele din ceruri, luceferi vãpãiaţi şi falnici?
Sau e-o roatã uriaşã timpul şi se tot învârte,
Petrecându-se pe sine, şarpe ce-şi înghite coada,
O spiralã fãrã capãt, lanţul veşniciei mute,
Cãpcãun flãmând de viaţã ce-şi pândeşte-n tainã prada?
...
Toate-s una? Nu existã început şi nici sfârşit?
Doar o scarã care suie undeva spre veşnicie,
Hãu ce soarbe soarta lumii fulgerând prin infinit,
Flacãrã nepieritoare care arde şi e vie?
...
Cum se pierde-n clipã viaţa, timpului etern datoare,
Mereu sieşi prizonierã, fragilã şi temãtoare,
Niciun obstacol nu-i stã-n cale,
Nu-şi pierde pasul ticãit,
Când suie clipa povârnişul destinului fãrã sfârşit!
