Luna din fereastrã
...
În noaptea care curge lent,
Stã luna la fereastrã,
De parcã ar privi atent,
Drept în odaia noastrã!
...
Clipele se-nşirã lin,
Doar una câte una
Şi blândã, ca un pelerin,
Stã la fereastrã luna!
...
Se duce luna-ncet, încet,
Tãcut purtându-şi voalul,
Unde-o aşteaptã un poet
Sã-i prindã-n vers ovalul!
...
Noaptea curge cãtre zori,
În miez de toamnã rece,
Şi fantomatice culori
Apar, când luna trece!
...
Şi dacã noaptea nu-i albastrã,
Iubito, nu te plânge,
Priveşte luna din fereastrã
Ce-n ochi ţi se resfrânge!
|
