Vorba escrocilor
...
Lumea asta care piere este ca o închisoare,
Unde prostul este rege, e stãpânul absolut,
Iar deşteptu-i doar aşa, ceva lipsit de valoare,
Tare fudul este prostul, cel mai mândru deţinut!
...
Cu creierul lui odihnit, pãtrunde orice mister,
Ia sã-l vezi când merge ţanţoş sã parã cã e deştept!
Prostul nu se îndoieşte cã nu-i altul precum el,
Cã de-aia are pãr de macho şi pe faţã şi pe piept!
...
Nici sã nu te pui cu prostul cã-i foarte periculos,
Cât lumea-i imbecilizatã şi se dezvoltã visceral,
Dumnezeu e mare-n ceruri, dar prostul e mare jos,
Lumea toatã-i aparţine, indubitabil şi total!
...
Prostu-i destul de abil şi prostia şi-o ascunde,
E bine sã nu te pui cu prostul cã are mintea odihnitã,
Cine te vede lângã prost s-ar putea sã vã confunde,
În lume mintea-i prea puţinã, dar prostia-i nesfârşitã!
...
Cu cât omul e mai prost, cu-atât viaţa-i mai frumoasã,
Prostul n-are nicio treabã, el nu pune întrebãri,
De-aceea prostu-i onorat şi în pace toţi îl lasã,
Prostul o duce cel mai bine, cã nu naşte tulburãri!
...
Vrei sã vinzi o marfã proastã cu cel mai mare preţ de cost?
Scrie pe ambalajul ei cã este â€doar pentru elitãâ€!
Şi-ai sã vezi cât de rapid ţi-o va cumpãra un prost,
Cã-n lume mintea-i prea puţinã, dar prostia-i nesfârşitã!
...
Escrocii au o vorbã-a lor, adevãratã şi acidã,
Noi nu vom muri de foame la câţi proşti se nasc în lume,
Prostu-i uşor de pãcãlit cã-i lãudãros la culme,
Iar mama proştilor în lume permanent este gravidã!
