Locul de parcare
...
Am sã vã spun acum o poveste,
Din parcarea de la Dedeman:
Priveam din maşinã şi gândeam,
Doamne, ce aglomeraţie este!
...
O Dacie veche ce voia sã parcheze
Foarte-ncet cãuta un loc de parcare,
Din spate, a început sã claxoneze
Un Merţan, cuprins de nerãbdare!
...
Motorul Daciei s-a oprit, timorat,
Eu, eram atent la acea întâmplare
Merţanul nervos, a întors şi-a plecat
Şi Dacia veche, a intrat în parcare!
...
Încet, din Dacie a coborât un bãtrân,
Privind în jur, cu ochi speriaţi şi goi,
Ce milã m-a prins de bãtrân şi de noi,
Ce milã m-a prins de poporul român!
...
Vãzându-l pe cel ce claxona din Merţan,
Care-l speriase pe bietul bãtrân,
Mã gândeam cã aşa-i şi cu poporul român,
Învechit, obosit şi atât de sãrman!
...
Dar aşa cum o fi de obosit şi bãtrân,
Aşa cum o fi, acest popor oarecare,
Rãbdãtor şi sãrman, mai e încã bun
Sã-şi gãseascã un loc de parcare!
...
Aceasta-i povestea cu bietul bãtrân,
Cu mers greoi şi priviri temãtoare,
Şi mi-a fost milã de poporul român,
Ce abia îşi gãseşte un loc de parcare!
|
