Emigrare în masã spre cer de români,
Spitalele sunt portaluri spre cer,
Mai lasã-ne Doamne şi oameni mai buni,
Mai lasã-i cu noi, prea repede pier!
Le fie în ceruri lumina aprinsã,
Cã prea multã beznã e-aici pe pãmânt
Unde cerşim nişte viaţã cu mâna întinsã
De la cei ce nu mai au nimic sfânt!
În spitale ne mor prea mulţi din români,
Cei mai buni dintre ei emigreazã spre cer
Mai lasã-ne Doamne şi oameni mai buni,
Mai lasã-i cu noi, prea repede pier!
Prea multã durere în urma lor ne-au lãsat
Prea mulţi am rãmas sfâşiaţi de durere
Şi nu mai avem decât puţinã putere,
Pentru un gând pios cãtre cei ce-au plecat!
I-ai Doamne pe cei ce ne dau întuneric,
Deşi Tu ne-ai dat luminã destulã,
De sufletele morţilor noştri Te-ndurã
Şi-n cer lângã Tine, lumineazã-i feeric!
