Vremea de pe urmã
...
Fãrã niciun strop de ruşine
Ne-aţi vândut cu totul loazelor strãine,
Din piepturile noastre bolnave şi uscate,
Strigãm cât mai putem: Nu se mai poate!
...
Se va afla ce faceţi şi ce-aţi fãcut mereu,
Se va afla curând toatã trãdarea voastrã,
Cã ţara asta sfântã nu este doar a noastrã,
România este lãcaş lui Dumnezeu!
...
Nici nu vã mai pasã cã ţara-ntreagã plânge,
Doar vã faceţi jocul, la voi acolo, sus,
Ne-aţi furat speranţa, aproape ne-aţi rãpus,
Din piepturile noastre, vã mai strigãm: Ajunge!
...
Din popor normal, ne-aţi transformat în turmã
Şi ne-aţi asmuţit, români contra români,
Nu veţi avea scãpare, cã nu sunteţi imuni,
De Dreapta Judecatã din vremea de pe urmã!
