Chinul tãcerii
...
Tãcerea-i de aur, îmi spunea cineva mai de mult,
Şi de-atunci am tãcut şi-am început sã ascult,
Dar ascultarea, nu mi-a provocat nicio plãcere,
Cãci auzeam peste tot aceeaşi vinovatã tãcere!
...
Poporul ãsta trãdat, ani de zile-a tãcut,
Singuratice voci rãzbãteau doar ici-colo, arar
Cum într-o colivie ciripeşte amãrâtul canar,
Tãcerea-i de aur spunea un erou al filmului mut!
...
Eu tac, tu taci, el tace, tãcem şi suntem complici,
Trãim vremuri în care tãcerea-i o vinã,
Orbiţi de tãcere nu vedem niciun strop de luminã,
Ne-ascundem tãcând, plini de fricã şi mici!
...
Masca pe stradã ne-ajutã sã vorbim mai puţin,
Ne-ascundem tãcerea sub mãştile purtate forţat,
Suntem poporul ce tace sub mãşti, furiş, vinovat
Şi nu ştie cã tãcerea uneori, nu este aur, ci chin!
|
