Ciclu
...
O, timp nebun, ce iute treci şi ne împingi afarã,
De-ajungem morţii un festin şi vieţii o povarã,
Mai odihneşte-te şi tu, mai scade din vâltoare,
Ajutã-ne sã nu simţim eterna-ţi revãrsare,
Orbeşte-ne sã nu vedem, cum noaptea ne-nconjoarã!
...
Cu fiecare zi ne furi poveşti ce nu s-au spus
Şi câte vise netrãite cu tine ni s-au dus,
Ţi-am da pentru o zi în plus eternitatea toatã,
Dar mâine, ziua ce-o promiţi nu vine niciodatã,
D-abia ce ne-am nãscut şi ziua, ce iute ne-a apus!
...
Ne scuturi din pomul vieţii ca vântul care bate
Şi cãdem, plutind în neant, biete frunze moarte,
Nu putem face nimic, n-avem nicio putere,
O, timp nebun ce iute treci spre veşnica tãcere
Unde-aşteptãm o clipã doar, spre viaţã sã ne poarte!
|
