Zidul
...
Şi dacã timpul curge, curge doar prin noi,
Ne furã anii vajnici, anii speranţei vii,
Inexorabil curge ca vântul prin zãvoi,
Ce lasã-n miez de toamnã copaci de frunze goi,
Aşa-i timpul ce curge, lãsându-ne pustii.
...
Nimic de unde furã, în loc el nu ne pune,
Dar ne aruncã-n grabã un noian de riduri,
Ca pe grãunţe anii începe sã-i adune,
Opreşte Doamne timpul, fã Tu o minune,
Ridicã-i Tu în cale cele mai groase ziduri!
...
S-a dus de mult iubito, vigoarea tinereţii,
Cu timpul care curge mereu, inexorabil,
Timpul care curge, ne ia culoarea vieţii,
Când pe noi aşeazã albul rece-al gheţii,
Tot ce ne mai lasã este un timp probabil!
...
Dar noi suntem la fel şi dacã timpul curge,
La fel de curioasã stã luna la fereastrã,
Oricâte-n calea lui doboarã şi distruge,
Iubirea noastrã veche nu o poate frânge,
Cã i-am pus în cale zid din iubirea noastrã!
|
