Priveşte-i în tãcere!
...
Sã nu priveşti la ei cu urã
Chiar dacã de urã-s demni,
Dacã-i vezi ţanţoşi, solemni,
În urma lor lasã o dârã
De vremuri goale, de gunoaie,
De boli, de moarte şi rãzboaie,
Iar de ura ta nu-s demni!
...
Priveşte-i cu compasiune,
Ca pe bieţi orbi rãtãciţi,
Între averi înghesuiţi,
Ce nu mai au nimic a spune
Şi-n umbra lumii stau perfizi,
Trãdãtori şi patricizi,
Îmbuibaţi nefericiţi!
...
De la ei sã n-aştepţi milã,
Mila lor tu nu le-o cere,
Chiar de-n tine e durere,
Cãci ei te vor privi cu silã.
Lumea lor de mult e moartã,
Nu-i urî, mai bine-i iartã
Şi priveşte-i în tãcere!
|
