Durerea ţãrii mele
...
Mã doare ţara mea aşa de tare
Cã nici nu ştiu de pot sã mai suport,
Însã ea ştie cât de tare doare
Şi cât de mare este durerea ce i-o port!
..
Aş vrea sã plângã pe umãrul meu slab,
Sã ştie cã-i sunt sprijin cât pot, aşa puţin
Şi sã-i port steagul murdar de sânge alb,
Şi-n locul ei sã beau paharul cu venin!
...
Şi cred cã ştie cã eu mai sunt român
Şi-n româneşte simt cã-i ţara mea,
Nu pot sã plec, aşa cã mai rãmân,
Dar n-aş pleca de-aici nici de-aş putea!
...
Mã doare tare ţara, simt cã e pe ducã,
Mulţi din fiii ei rãnit-o-au de moarte,
În pântecele ei timpul i se usucã,
Nu mai are vlagã sã meargã mai departe!
...
Ea ştie despre mine cã lacrima-i mã doare
Şi nu pot sã-i mai apãr numele frumos,
Îmi dã lacrima ei sã pot sta în picioare,
Şi-mi dã durerea ei sã mã ridic de jos!
