Pofta suveranã
...
Vieţii noastre însãşi suntem prizonieri,
Ne zãvorâm fiinţa-ntre pofte şi dorinţe,
Dând bucãţi de suflet pe clipe de plãceri
Nu mai ştim de suntem lucruri sau fiinţe!
...
Suntem prizonierii dorinţelor deşarte,
Poftele ne prind cu lanţuri mari şi grele,
Acoperim dezmãţul cu praful de la stele,
Deşi sub praful lor e beznã şi e moarte!
...
Purtãtori vremelnici de trupuri osândite,
Instinctele flãmânde ne cer într-una hranã,
Le hrãnim şi-atunci când hrana-i pe sfârşite,
Ne smulge pãrţi din suflet pofta suveranã!
