Pax Romana
...
Cândva în antichitate, când Roma era falimentarã,
A hotãrât senatul Romei sã mai jefuiascã-o ţarã,
L-au pus împãrat pe unul colorat ca un hispan,
Ce semãna destul de bine cu un brunet contermporan!
...
I-au spus senatorii Romei, tu ai statut de special,
Du-te-n Dacia Traiane, sã-l jefuieşti pe Decebal!
Vezi cã munţii de pe-acolo poartã tone-ntregi de aur,
Du-te, adã-l iute-ncoace şi cununã-ţi dãm, de laur!
...
Traian se duse la mişto şi la-nceput luã o bãtaie,
De nu mai putea sã doarmã decât pe saltea de paie,
Apoi aduse-un inginer, pe unul gras, Apolodor,
Sã-i facã pod peste Danubiu, sã treacã-n Dacia uşor,
Pe urmã a trimis un sol la Decebal ca sã îl cheme,
Sã discute ca-ntre lideri, cele câteva probleme!
...
-Du-te solule la ãla şi-adu-l încoace pe bãrbos,
Cã eu vreau cu sãrãntocul sã vorbesc întâi frumos,
Decebal veni la cort, dar rãmase în picioare,
-Nu te supãra bãtrâne, aşa-i în sala de-aşteptare,
Uite de ce te-am deranjat, nu-ţi fie cu supãrare,
Am venit sã-mi dai din aur, cã la noi are valoare!
...
-Bãi, Traiane împãrate, dar ţie nu-ţi e ruşine,
Tu, conducãtorul lumii vii ca sã cerşeşti la mine?!
...
-Bã Decebale, eşti nebun, sau se-ntâmplã sã fii prost?
Eu vin la tine cu armata şi tu ce faci, mã iei la rost?
Ia vezi tu cã mã înfurii şi poate-ţi trag un pumn în barbã,
De-ţi cauţi apoi dinte cu dinte printre firele de iarbã!
...
Eu vin de la Roma-ncoace sã-ţi pun auru-n galere
Cã-i lacom senatul Romei şi e plin de hahalere,
Spune-mi unde-i aurul sau mãcar zi-mi care-i sursa,
Sã nu mai vin eu cu armata pânã-n Sarmizegetusa!
...
Sau o sã-ţi cutreier munţii cu armata mea romanã,
Şi-ţi transform fiece munte într-o Roşie Montanã!
...
-Bãi Traiane, eşti nebun, chiar asta vor canadienii,
Sã nu zici cã nu ţi-am spus, eu chem la mine indienii
Şi sã ştii cã dacii mei, cu indienii ãştia-s fraţi,
N-ai vãzut cum mi-au dat ţeapã împreunã, la Galaţi?
Tu n-ai vãzut cum rimeazã acest Arcelor Mital
Cu tot ce-i minereu în ţarã, dar mai mult cu Decebal?
Ia vezi tu, Traiane tatã cã le ţin o pledoarie
Şi-mi voi bãga toţi munţii mei acolo, în topitorie,
De-o sã auzi senatul Romei cum suduie şi te înjurã
Cã ce le-aduci tu pe Danubiu e doar o drojdie impurã!
...
-Decebale, fii cuminte cã eu îţi aduc Pax Romana,
Şi-ţi las aicea destul aur sã-ţi faci o Roşia Montana,
Fii-nţelegãtor cu mine, auzi bãtrâne Decebal,
Cã vorbesc cu-austriecii şi ţi-l trimit pe Brukenthal
Şi-ai sã vezi apoi hoţie pe care n-ai putea s-o-nduri,
Cã dacã vin austriecii, te lasã fãrã pãduri
Şi vezi cã Brukenthalul ãsta e şi colecţionar,
Cã-l fãcu Tereza parcã, mare latifundiar,
Unde crezi tu Decebale, chiar la tine, în Ardeal
Decebal, dã-mi aur mult şi-ţi las bani de buzunar!
Te rog sã nu mã mai ameninţi cã-ţi trimit pe ruşi cu gaz,
De-o sã-ţi ajungã strãnepoţii mari consumatori de praz!
...
-Bãi Traiane, de-ţi dau aur, e musai sã mã sinucid
Şi pe certificatul meu vor scrie cã am murit de Covid,
Acum îmi este imposibil sã fac Traiane voia ta,
Aş vrea sã rãmânã scris c-am fost şi eu cineva!
...
-Moşule, te-am înţeles dar sã ştii cã n-am ce-ţi face,
Cât ţara ta-i plinã de aur, aici n-o sã fie pace,
Vor veni din lumea largã sã te jefuiascã toţi,
Îţi vor mitui guvernul şi veţi fi conduşi de hoţi!
...
Va fi mai rãu decât la Roma în ţãrişoara ta cea micã,
Conduşi fiind dupã principiul cã dacã nu curge, picã,
Mai bine lasã fandoseala şi adã aurul încoace,
Nu ţi-am spus cã de-aveţi aur aici n-o ã fie pace?!
...
Haide bã sã ne prefacem cã am purtat aici rãzboi,
Şi-ţi garantez cã-n toatã lumea n-or fi mai bogaţi ca noi,
Voi aranja tot eu cu scribii sã spunã cã te-ai sinucis
Te voi sculpta şi pe Columnã cã-ţi iei gâtul, cu dichis,
Mulţi vãd şi puţini pricep, spune-o vorbã din bãtrâni,
Sã vezi cã ale noastre naţii vor fi izvoare de români!
...
-Bine mã Traiane, gata, dar nimãnui sã nu mai spui,
Ä‚sta va fi secretul nostru şi ne vor ridica statui,
Vom rãmâne în legende, ca doi bãrbaţi viteji şi bravi,
Chiar dacã urmaşii mei vor fi transformaţi în sclavi!
...
-Bravo Decebale tatã, ce bine cã ne-am înţeles,
Vezi ce uşor ajungi la pace când existã interes?
Dar mai am o rugãminte, mãrite rege Decebal,
Sã mã treceţi şi pe mine în noul imn naţional!
...
-Da Traiane, nicio grijã, cã-l vor gãbji pe Ceauşescu
Şi las cu literã de moarte sã schimbe imnul iliescu,
Dar Traiane, tot mi-ai spus cã senatorii-s hahalere,
Nu vrei te rog sã-mi laşi şi mie o flotã micã de galere?
...
-Decebale, ţi-aş lãsa cã pentru mine nu-i problemã,
Dar ţi-o va vinde-n viitor un tiz printr-o stratagemã,
Decebale, n-avea grijã, rãmâne-aşa cum am decis,
Ne-am bãtut ca douã fiare şi mândru, tu te-ai sinucis!
Ä‚sta este mersul lumii, Decebale, n-ai ce-i face,
Cât timp în ţara ta e aur, nu va avea parte de pace!
...
Şi uite-aşa Traian rãmase eroul Romei, permanent,
C-a scos cu aur de la noi imperiul roman din faliment!
Dar pãcat cã-n ţara noastrã n-a rãmas nicio galerã,
Cã toatã moştenirea noastrã s-a vândut de-o hahalerã!
...
Iar de-atunci, din acea vreme n-a rezistat Pax Romana,
Cã tot au venit canadienii momiţi de Roşia Montana!
Şi urmaşii-acelor daci chiar de-au fost viteji şi bravi,
Pas cu pas, de-a lungul vremii au fost transformaţi în sclavi!
...
Au fost dresaţi sã-nchidã ochii şi orice abuz sã-ndure,
Doar aşa austriecii pot lua pãdure cu pãdure,
Cã aleşii ţãrii noastre sunt doar nişte marionete,
Cãrora li se permite sã fure mult, pe îndelete!
...
Şi oricât ne-am lãuda cu mândra naţie românã,
Tot ce este-n România, se clãdeşte pe minciunã!
*******
|
