Biatã ţarã ce te-au hrãnit iluzii!
...
O, biatã ţarã ce te-au hrãnit iluzii!
Când ai crezut cã-ţi eşti îndeajuns,
Ai fost victima propriei confuzii
Şi ai rãmas demnã doar de plâns!
...
Ţi s-a permis sã te naşti în lume
Doar ca sã fii rezerva lor bogatã,
Ei de la tine nu vor ceva anume,
Când de fapt, pe tine te vor toatã!
...
Ai crezut atunci cã eşti victorioasã,
O, biatã ţarã naivã, biatã Românie!
Dacã pentru noi mai însemni acasã,
Pentru cei mari, eşti doar o colonie!
...
Niciodatã n-ai fost independentã,
Iar cei care conduc azi acest popor,
Sunt nişte lachei, iar trãdarea lor,
E-atât de clarã , atât de evidentã!
...
Rãmasã azi demnã doar de plâns,
Tu eşti victima propriei confuzii
De-a fi crezut cã-ţi eşti îndeajuns,
O, biatã ţarã ce te-au hrãnit iluzii!
