Ars poetica
...
Mii de puncte luminoase strãbat a cerului cupolã,
Dincolo de care-aprinsã este-o lume minunatã,
Tot mai multe luminiţe se-aprind cu fiecare orã
Şi aşezate în mici grupuri, deseneazã şi-mi aratã
Unde-s marginile lumii, ca o giganticã busolã,
Parcã lumina de deasupra e de boltã strecuratã!
...
Mici nori albii şi trenţãroşi acoperã o lunã palã,
Printre crengile-adormite se preling umbre bizare,
Mult prea caldã noaptea pare mai degrabã tropicalã
Vântul stã şi nu se-ndurã sã ne dea mãcar o boare,
Lumea doarme, noapte curge în linişte arhetipalã
Şi stelele sclipind pe boltã, privesc la noi, nepãsãtoare!
...
Închid ochii. Capu-mi picã şi mã furã un somn dulce,
De adorm, nu e de bine, mai am de-nchis o poezie,
Lupt cu mintea sã stea treazã, sã nu plece sã se culce,
Dar mintea nu mã mai ascultã, e prinsã de apatie,
Las mâna în voia nopţii şi cuvântul mi-o conduce,
Închid cu bine poezia, rupt complet de prozodie!
