Rãcoarea serii
...
Spre alt orizont apoi sã rãsarã
Domol, cãtre creastã, orele curg.
Deschidem fereastra sã luãm din amurg
În dupã-amiaza târzie, o adiere de searã!
...
Lumina mai stã în miezul de varã,
Cât ziua se scufundã încet peste burg,
Deschidem fereastra sã luãm din amurg,
O adiere de vânt rãcoroasã, uşoarã.
...
Pe sub bolta clarã şi atât de albastrã,
Cã pare-un ocean liniştit de luminã.
norii albi ce plutesc în lumina puţinã
...
Se întind şi se-ascund dupã creastã,
În timp rãcoarea, ca o pace divinã
Pãtrunde şi la noi, pe fereastrã!
