Începutul
...
Universul din noi ne aşteaptã
Precum mireasa mirele în prima lor noapte
Sã ne hrãnim cu stelele Cãii de Lapte
Şi simţind sub tãlpi fiece treaptã
Sã coborâm delicat în abis,
În abisul acela adânc şi lipsit de luminã,
În care vom gãsi o grãdinã
Şi sã ducem acolo prima sãmânţã de vis,
Visul vieţilor noastre, ce ne cunoaşte
De dinainte de-a coborî pe pãmânt
Şi a ne naşte
Pentru-a trezi fiinţa din noi, ascunsã,
Necunoscutã şi nepãtrunsã,
De luminã.
...
Suntem primul cuvânt
Rostit de Creatorul Cuvintelor, ce ne aşteaptã
Sã coborâm delicat treaptã cu treaptã,
În universul din noi,
Pentru a trezi fiinţa-conştiinţa,
Divinul altoi!
â€Sã fie luminãâ€! spus-a atunci,
Iar din ochii-i adânci,
O lacrimã sãratã
S-a prelins pe bucata de lut
Ce aştepta cuminte, pe roatã.
Aşa a-nceput!
