Prizonierul
...
Mã visez zburând la cer,
Nu cerul vostru, ci al meu,
Al vostru-i trist şi efemer,
În cerul meu e Dumnezeu!
...
Şi-aş vrea pe Dumnezeu sã-l rog
Sã-mi dea aripi mari, sã zbor,
Aripi mari, de inorog,
Ţesute din fir de nor!
...
L-aş mai ruga pe Dumnezeu
Sã rãmânã-n gândul meu,
Iar dacã va vrea sã plece,
Sã-mi rog inima frumos,
Sã-L ia din cerul luminos
Şi cu iubire sã-L ferece!
...
Şi apoi sã zbor la cer,
Cu aripi mari, de inorog
Şi pe Dumnezeu sã-L rog
Sã-mi rãmânã prizonier!
