Moştenirea
...
Românii-s un popor subţire,
Ce dorm somnul cel de moarte
Şi astfel sunt la jaf, complici,
Dar cine va veni aici
În locu-acestui neam de robi,
Ca sã scape de microbi,
Face-or eforturi disperate
Spre-a ţãrii despuţire!
...
Românii-s neam ascultãtor,
Cu capul mereu plecat,
Ce ştie mai mult de bici,
Şi-a pus în frunte mãscãrici,
El nu se poate dumiri,
Cum nu se poate nici trezi,
Şi acest neam deja stricat
Nu este un popor!
...
L-au stãpânit uşor strãinii,
Cã s-a vândut pe mai nimic,
Slugarnic fãrã-mpotrivire,
Parvenit fiind din fire,
Lipsit aproape de virtuţi
Acest neam de încrezuţi
Şi-a vândut cu bobu-n spic
Şi gustul sfânt al pâinii!
...
Foarte uşor de pãcãlit,
Neverosimil de credul,
Românul le ştie pe toate,
Mai ales sã dea din coate
Şi dacã nu mai e ce-a fost,
Poate nu este chiar prost,
Totuşi el a moştenit
Darul de-a fi fudul!
