Lumea, groapã comunã!
...
Asta-i viaţa noastrã, toatã?
Noi pentru asta ne-am nãscut,
Sã trãim de la-nceput,
Mai singuri ca niciodatã?
...
Sã ne suim pe vârf de munte,
Ca-ntreaga lume sã ne vadã,
Cã suntem cu stea în frunte,
În viaţa asta ca o pradã?
...
Spaime, frici, angoase, stres,
Astea-s aici din abundenţã,
De ce-alergãm dupã succes,
În viaţa ca o penitenţã?
...
Renaştem data viitoare,
Sau astea sunt acele basme,
De dinainte de culcare,
În lumea plinã de fantasme?
...
Din stele coborât-am oare
Sau stelele se trag din noi,
Ori suntem rãtãciţi de soare,
Şi cãtãm drumul înapoi?
...
Ce folos cã pãrem vii
Deşi suntem morţi de mult,
Şi am murit fãrã a şti
Încã de când ne-am nãscut?
...
Alergãm dupã himere,
Dupã lucruri trecãtoare,
Nu, nu suntem stropi de soare
Şi n-am coborât din stele!
...
Trecãtori şi efemeri
În lumea groapã comunã,
N-avem mâine, n-avem ieri
Şi suntem atât: ţãrânã!
|
