Ştergeţi, maicã, lacrima,
Bucuria e mai mare
Când se încing horele
La hotar, de sãrbãtoare.
Nu mai plânge, maicã bunã,
Dupã fiica-nstrãinatã
C-o veni şi vremea ei,
Sã se întoarcã vreodatã.
Fraţi suntem cei de o mamã
Şi-aceeaşi limbã vorbim,
Doar cã Prutul ne desparte
Hai la maluri sã-l sorbim.
Cu iubire sã-l umplem,
Dragoste şi bucurie,
Doru din piept sã îţi piarã,
Maicã scumpã, Românie.
Mãicuţã, frumoasã eşti,
Cu câmpii, dealuri şi munţi,
Ai şi Dunãre şi mare
Pe frunte sã le sãruţi.
De prin cele patru zãri,
Cheamãţi copii acasã,
Şi uniţi, umãr la umãr,
Voia ta sã o-mplineascã!
|
