Portret de autor
GRIGORE VIERU
De Flori Bungete
â€Pe munte la Predeal†fãcându-ţi â€Rugãciunea din zoriâ€,
Cu ochii la â€Crucea de piatrãâ€, tu, â€Omule din depãrtãriâ€,
â€Când††Inima-ţi spuneaâ€: â€Iartã-mãâ€, â€Mi-i dor de-o piatrãâ€
Simţeai â€Jãratecul†cum arde şi pornea-i â€Acasãâ€-n datã!
â€Cuvântul mamã†l-ai rostit în â€Limba noastrã cea românãâ€
Din a ta â€Copilãrieâ€, pânã-n â€Iarna†de pe urmã!
â€Mi-e dor de tine, mamãâ€, ai spus de mii de ori
Când scriai, â€Versuri albeâ€, din searã pânã-n zori.
â€Tu ştiiâ€, â€Mã rogâ€, cum întrebai: â€M-a stigat cineva?â€
Tu, â€Iubito†sau â€Izvorulâ€? â€Singurãtate†grea!
â€E o linişte iubirea?†â€Ce tânãr eştiâ€, îţi rãspundea-i.
â€Privighetoarea de pe cruce†viseazã ea oare mãlai?
â€Mai bineâ€-ascultã â€Vântu-care-n zborâ€, â€O ceaţã caldã †risipeşte,
Tot murmurând: â€Ieşi, soare, ieşiâ€! şi â€Primãvara â€o vesteşte.
â€Mã rog de tineâ€, â€Craiul meuâ€, opreşte â€Ceasulâ€, dacã vrei,
Cã â€Merge, fuga†şi mã doare, ziceai, cã trec şi anii mei.
â€Nu am moarte cu tine nimicâ€, â€Florile negre†le aştept,
Dar de â€Casa pãrinteascã†mã arde â€Foculâ€, â€Pentru eaâ€, în piept!
L-ai venerat pe â€Eminescuâ€, Şi din vers i-ai fãcut cruce,
Tu, poet basarabean, cu chip bland şi glasul dulce!
|