Se prãbuşeau în jurul ei pereţii verzi ai pãdurii
Cuiburile se aplecau sã-i acopere tãlpile goale
Care cãlcau pe rugi de mure ca pe o funie
Cu care-şi flagela pielea subtire
La urechi i se agãţau fluturi-cu-ochi-de-pãun
Potcoviţi cu boabe de rouã
Rochia din petale de nufãr se sfâşia
În ramuri de lemn-câinesc
Pe pulpe i se lipeau cerşafuri de negurã
Nimeni nu o putea zãri când zorea
Spre pietrele sacre ale soarelui
Zburdând uşoarã ca o aurorã
Mereu cãtre rãsãritul care-i sfâşia obrajii
Croşeta cuvinte magice
În chemãrile pe care i le fãcea soarelui
