Autor:	Ion Tudor Mateescu ( eldertea** ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Fata care citea lângã Vltava

Nimeni nu-şi mai aducea aminte De fata care citea lângã Vltava Pânã când cineva primi pe neaşteptate o mânã de ajutor Din partea unui trist personaj Care dãdea anunţuri în presã cã-şi cautã jumãtatea Şi anume pe cineva care-l pãrãsise cu un timp oarecare în urmã Şi care obişnuia sã se plimbe pe cheul de sub Cechuv most Cu Sonetele lui Shakespeare în poşeta personalã Şi fiindcã însuşi preşedintele citi ziarul în acea dimineaţã Şi zãri anunţul a suta una oarã Iar faptul i se pãru deosebit de plictisitor Hotãrî sã încredinţeze subiectul consilierului sãu pe probleme matrimoniale Care luã hotãrârea sã se cazeze pe cea mai luxoasã navã-hotel Care ruginea legatã de odgoanele de oţel Undeva lângã promenada de pe cheu Foarte aproape de castelul care-l inspirase pe Kafka pânã la epuizare Consilierul aşteptã zile întregi Cercetã atent toate femeile între 20 şi 25 de ani Care fãceau jogging lângã râu Se uitã lung dupã skateri şi biciclişti Şi într-o zi aproape o confundã Cu fata de la room-service care-i aduse cafeaua Şi cu tânãra care se aşezase pe punte la o masa depãrtare Şi îşi sorbea frappe-ul cu atât de multã frişcã Încât atunci când mişcã paiul Lichidul se scurse la exterior Transformându-se într-o patã de forma unei ameobe Care evolua pe ţesãtura alba ca o coalã În timp ce mâna parfumatã Deschise o tabletã pe o aplicaţie la modã Dar consilierul nu ştia din comoditate Cã fata pe care o cãuta nu avea timp niciodatã Sã deschidã vreo aplicaţie Pentru cã abia avea timp sã respire cum se cuvine aerul rãcoros care înconjurase mai devreme castelul Cu grãdinile lui bogat împodobite cu trandafiri urcãtori Iar la acea orã mirosul lor cobora tocmai în unghiul potrivit Pentru ca fata care citea lângã Vltava Sã-l poatã inspira în linişte ca de obicei la ora aceea Când pãrea cã din zeci de case Flacoane întregi de esenţã de trandafir Erau aruncate pe fereastrã în acelaşi timp Întâi îi trecea peste creştet Mângâindu-i pãrul lung, castaniu Tãiat drept la spate În timp ce pe punte cineva strângea vesela Cobora pe fruntea netedã printre gene Şi în nãri zãbovi o secundã Înainte sã se piardã în alveole Şi sã pãtrundã în sângele puţin somnoros Şi atunci fata fãcu o mişcare rotundã Închise cartea fãrã sã priveascã spre râu Se ridicã pe picioarele sprintene Cu un aer care spunea ”Viaţa e tare frumoasã!” Deschise simplu geanta de umãr care aşteptase pe bazaltul promenadei Ca sonetul sã se termine Şi consilierul sã pãşeascã pe puntea proaspãt spãlatã cu un detergent care-i amintea de baia de acasã Şi care încet-încet începea sã acopere celelalte mirosuri Încât în câteva clipe mireasma trandafirilor scãzuse cu mult iar consilierul care ţinuse toatã dimineaţa fereastra închisã scoase un cap de melc din cochilia lui dezinfectatã la virgulã care mirosea aproape ca baia de acasã pãrãsi plictisit puntea şi când pãşi pe cheul de bazalt aproape cã-l atinse un biciclist care gonea cãtre podul Manes pe care urmãrindu-l cu privirea se intersectã cu silueta uşoarã a fetei care plutea de acum paralel cu râul mirosind ca o petalã cu inima avidã de poezie şi fãcu pas întors cãtre punte unde o voce femininã îi spuse ”Bunã dimineaţa!” şi fãrã sã rãspundã se apucã sã scrie aceleaşi cuvinte în raport: ”Nimic nou despre fata care citea lângã Vltava”

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]