nu te vreau pentru o noapte
îmi este dor de circumvoluţiunile tale
prin care cucereşti lumea
cuvânt cu cuvânt
verb cu verb
toate sunt îmbrãcate de tine
cu vocea ierbii
rãzbãtând dintre zidurile
ce te înconjoarã
ca o umbrã spre asfinţit
un portativ de culori
rãsãrite discret în magia cuvintelor
tu deţii prioritatea gândurilor
care vin şi pleacã
pe acoperişurile vieţii
lãsând speranţa
sã învãluie anotimpurile
cu un glas domol
ca o dimineaţã de primãvarã
