desfac umbra rãului
în aripi de luminã
ard felinarele în zâmbetul ploii
paşii se înalţã din fierbintele asfalt
mâinile rup cãrãmizi de ploaie
singur aflu rotaţiei sens
asearã mi-am pierdut papucii
în sonetul inimii
sunt înconjurat de straturile
fierbinţi ale cuvintelor
din care ca dintr-un circ ambulant
ies norii ce se adaugã liniştiţi
ploii de mâine
ard tãlpile aşezate pe scãri de iarbã
sã adulmece respiraţii proaspete
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Neutralitate în singurãtate...tainicã devoalare a sentimentelor neîmpãrtãşite!
