În ţinutul petrecut cu har de mântuire,
cu biserici de trup sub pãmânt
inima îmbrãţişeazã cerul
în taina dezbrãcãrii de cuvinte.
Spre miez de pãdure
las gândul în luminã,
iubirea mea numãrã norii
topiţi în amiezi rãsplãtite de rod
cu clepsidrã de stânci.
Aici se înalţã poteci
înclinate, cu trupuri tinere de arbori,
în amurgul
ce se prelinge ca o pasãre
de toamnã,
cu strigãt în zare.
