Cunosc un om care are în
inima sa o pasãre de argint;
în ea locuim noi, ceilalţi.
Privirea sa uşor întoarsã spre sine
se sprijinã pe pereţii înalţi ai sufletului
unde se aflã un curcubeu cu aripile
ridicate spre cer -
Pânã acolo sunt şi hotarele toamnei.
În pieptul sãu timpul a sãpat vãi
ce le-a umplut cu iubire.
Cu degetele rãsfirã norii
printre gândurile
pe care le afişeazã cu un surâs isteţ.
Are o mulţime de vise. Pe fiecare
cu puterea dãruirii ni le oferã.
Nu îl striviţi! Iubiţi-l!
