În mijlocul rãcelii de care
mã tratez cu leacuri,
citesc dureros poezii ale dupã-amiezii
care mã pot vindeca de singurãtate
sau cel puţin îmi pot întoarce acasã
caii verzi
pe care sã-i pun pe pereţii sufletului,
ca tablouri ale viselor care s-ar fi putut împlini
dacã rãceala aceasta de care mã tratez cu leacuri
m-ar fi pãrãsit la timp.
Acum, inima ca o pasãre vegheazã în uşa coliviei,
înainte de a se învoi sã iubeascã.
Acum, inima ca o pasãre vegheazã în uşa coliviei,
înainte de a se învoi sã iubeascã.
...intotdeauna iubirea intra in case a caror porti sunt deschise. :)