Mariana,fata din colţul prelung al strãzii,
se rãtãceşte în cifrele mãrunte,
aduse de vânt pe pagini de ziar,
ce sunt gata sã o asalteze
precum o ceatã de maimuţe care aşteaptã
sã fie mângâiatã,
tacticos, Mariana îşi toarnã din lumina galbenã a zilei
surâzând silabelor
printre cuvintele
pietonilor strânşi
ca pe un câmp cu fluturi în jurul sãu
sã-i facã tabloul
în care desfac inima sa asemeni unui pepene
în multe felii cu seminţe negre şi umede
pentru a le împãrţi în iarba mirosind a primãvarã
ivitã dupã genunchii sãi rotunzi
şi apoi cu zeama pepenelui în barbã
sã soarbã cuvintele
în timp ce ea numãrând norii
vorbeste elegant despre cifrele mãrunte din paginile de ziar
care o îmbracã cu lacrima
cifrei zero.
