Femeia aceasta de ciocolatã
cu tivul de hârtie,
îţi surâde în palmã
tãind cântecul lunii în douã,
prima parte
ţi-o spune la ureche
fredonând a târziu
peste vama viselor,
seara va adãuga
partea finalã
când ochii tãi
vor lumina stelele
cu secunde de aramã.
