La cinci dimineaţa oraşul nu striveşte oamenii.
Mã scoţi la o cafea,
douã linguriţe de zahãr
şi puţinã scorţişoarã.
Un disc de-al lui Springsteen,
îmi încolãcesc braţele de perna ta.
Staţia de metrou de la capãtul lumii, muzica din cãşti mã furã.
Înghit în sec,
â€ţhaide cã nu-mi plac dulcegãriile!â€
Pãpuşa de cârpã, sânii goi şi paharul spart,
Am ascuns cioburile sub pat dupã ce m-am tãiat la deget.
La cinci dimineaţa pantofii mã strâng, carne vie la cãlcâie.
Îmi repet cã e ultima datã când îi port.
Coapse învineţite, buze crãpate şi gol.
Înãuntru, mai ales acolo.
Singurãtatea înghite oamenii la cinci.
