Târziu de toamnã
E timp posomorât şi rece,
Pe câmpuri bruma verdele a albit,
Şi neguri groase scaldã-n valuri,
Salcâmi şi sãlcii de pe prund.
Pe scena vieţii, într-un alt decor,
Rapsozii de-astã varã,
În vise adânci, din somnul lor,
Îngânã partituri şi roluri noi.
Prin zãri îndepãrtate, printre nori,
Rãzbat în strigãt, glasuri de cocor,
Zorind mereu sã lase-n urma lor,
Nãluca bãrbii iernii, albã promoroacã.
Şi în culcuşul moale din coştei,
Gãtit cu flori de câmp brodate,
În şoapte dulci,sã ne lãsãm atinşi,
De vara vieţii, draga mea.
|
