Sculpturã,
Arhitecturã sacrã,
Plinã de mister,
Ce rezonezi în mine,
Cu tainice poeme de iubire !
Ce muzã seraficã din lãcaş de aur,
A oglindit granitul n-palma meşterului tãu,
Ce cãlãtori prin stele, împãmântarã în tine,
Fasciculi de luminã din eter.
Scornit în sceptrul de prefaceri,
Al inimii sãlaş profund,
Un infinit de amorţite molecule,
Lucesc n-candela sublimului eu.
Privesc şi parcã te cunosc din veci
Angelicã, fãrã cusur, divinã,
Deşi tu rece, n-piatrã strãjuieşti,
Prin tini respirã întregul univers.
|
