Prima zi de şcoalã
mi-a venit
cam strâmt
ca un corset
mã strângeau
cãderea frunzelor
şi ticãitul cadenţat
al ploii
şi vântul tãios
mã strângea
şi ziua aceea
în veşmânt cazon
mi se lipise
de suflet
şi-mi sugea
copilãria
prima zi de şcoalã
a devenit refren
urma
dupã o lungã strofã însoritã
cu sunet de valuri
şi pãturi mirositoare
de iarbã mãtãsoasã
era
ca o ranã veche
pe care toamna o deşira
cu nesaţ
lãsa sã se scurgã
o dârã de sevã amãruie
durerea mã încremenea
în uniforma ţeapãnã
a vremilor de- atunci
prima zi de şcoalã
mi-a venit
mai apoi
ca o mãnuşã
şi toate începuturile
şi toate încorsetãrile
şi toate plecãrile
au devenit
prime zile de şcoalã
strofele însorite
au prins a se învârti
vertiginos
Doamne
ce picioroange are
timpul
refrenul s-a lãbãrţat
aiurea
ca un sân
matusalemic
mi-a lunecat
şerpuitor
cu limbi de sepia
mi-a tatuat
strãfundurile.
