Ȋn lumea noastrã Pãmânteanã ,
Avem de toate şi nimic !
Deţinem Harul pe sprânceanã ,
Avem şi vorba cea vicleanã ,
Dar şi Iubire spre amic ,
Avem şi Crez cât sã cuprindã
Un Univers imaculat ,
Dar şi trãdare pusã-n grindã
Menitã cât de cât sã prindã
Şi omul bun , şi cel stricat ,
Şi pe acel ce-şi rostuieşte
Un trai mai bun , prin orice chip ,
Dar şi pe hoţul ce-şi clãdeşte
O rea trãire , şi-şi sãdeşte
Puteri pe-un mişcãtor nisip !
Ȋn lumea noastrã de o clipã ,
Visãm la Dragoste , ori bani !
Tânjind la zbor , primim aripã ,
Sau poate vreri ce ne constipã
O minte-n suta cea de ani
Ce ni se spune cã ni-e datã
De noi , cei ce furãm cu spor !
Avem vreun om fãrã de patã ?
Avem conştiinţa preacuratã ?
Deţinem traiul cel uşor ?
Ori noi trãim o grea poveste
Ȋn spaţiul nostru cotidian ?
Ne vom trezi fãrã de veste
Din Visul care nu mai este
Deschis spre factorul uman ,
Şi vom lãsa în urmã toate
Ce ne-au fãcut un somn nebun ?
Ne vom gândi cândva cã , poate ,
Un Domn din Cer ne va socoate
Tot ce-am trãit în veac strãbun ?
Sau poate-aflãm cã EL , pesemne ,
Se întristeazã-n Visul nost’ ?!
Se bucurã pe cãi solemne
De noi , şi-ncearcã sã ne-ndemne
Spre un alt Vis ? …
