Goana prin mulţime-i binecunoscutã !
Fiecare-şi duce-n spate rostul lui :
Unii merg la slujbã , alţii mai ajutã
La cãrat de marfã-n raftul orişicui ,
Ori se-aşeazã-n grabã , cât de cât la coadã ,
La promoţii multe , goale de substrat !
Toatã lumea fuge dupã vreo broboadã ,
Dupã vreo tigaie , sau dupã-un cârnat ,
Alergând cu râvnã-n Viaţa zbuciumatã
Dupã vreo himerã , dupã vreun nimic !
Ãsta-i Harul nostru ? Soarta ce ni-e datã ?
Domnul cel din Ceruri , ne zâmbeşte-un pic !
