Un gând cãtre mai bine ? Aberant !
Zãu , nu vedem ce lume ni se naşte ?
Doar Dumnezeu ni-e Medicul curant
Ce face sã renaştem ca de Paşte ,
Mai dând un suflu nou naturii vechi ,
Cu mici infuzii clare de Iubire ,
Trãgând şi strâmbãtatea de urechi ,
Şi omul rãu , certându-l în neştire !
Sperãm cu toţi la cinste şi onor ?
E-un ţel stupid , dar noi ni-l luãm aminte !
Ştim cã Speranţe uneori mai mor ,
Dar pot renaşte azi de prin morminte ,
Cu gând sã se transforme-n realitãţi
Când somnul de raţiuni se instaleazã ,
Iscând cu zel vreun vis de libertãţi
Şi-un dor nebun de Har şi minte treazã !
