În PRIMÄ‚VARÄ‚ , Pomu-i nãpãdit
De muguri mii ce se ivesc oleacã
Pe ramuri şi pe trunchiul adormit
De-o Iarnã ce se-ndurã iar şi pleacã !
Iar cel înfrigurat se scaldã-n vis !
Un Soare bun îl mângâie cu-o Razã !
Se simte dintr-odat ca-n Paradis
Vãzând o frunzã micã , spre amiazã
Fãcându-şi loc pe creanga cea de sus
Sã se deschidã-n palida luminã
Adusã în sfârşit de-un Domn Iisus
Ori de vreun Înger care I se-nchinã !
Iar Pomul se considerã-mplinit
Având în jur atâta bogãţie ,
Rostind încet Cuvântu-i preasmerit
Cu Mulţumiri trimise spre Vecie !
În VARÄ‚ , Pomu-i calm şi visãtor ,
Împodobit cu Flori diamantine
Ce lasã loc la fructe-mbietor
Când Soarele-i zâmbeşte sã-l aline ,
Privind spre Cerul Bun şi-nmiresmat
Ce-i dã Putinţa-n Linişti sã se culce ,
PreaMulţumind Acelui PreaCurat
Şi Maicii ce-l vegheazã-n viaţa-i dulce !
Iar Pomul nostru chiar îşi simte-n jur
O bogãţie amplã şi ferice ,
Înconjurat de Suflul lin şi pur
Al Celor ce cuteazã sã-l ridice
Un pic mai Sus , pe Calea cãtre Rai ,
În anotimpul cald , spre desfãtare ,
Pãzindu-i iar şi iar , smeritu-i trai
De rãutãţi şi umbre-amãgitoare !
Când TOAMNA rece se aratã-n prag
Şi Ploaia bate aprig , cu tãrie ,
Preabunul Pom se vede luat cu drag
În braţe de un Vânt care adie
Şi-i scuturã vreun ram mai desfrunzit
De frunza-ngãlbenitã prea devreme ,
Lãsându-l gol , pustiu şi adormit ,
În locul sãu , rãpus de-atare vreme !
Copacul nostru fin , dar întristat ,
Înalţã şi acum o Rugãciune
Spre tot ce-n vijelie i-a fost luat ,
Simţindu-se sãrac , precum se spune ,
Dar tot sperând ca-n alte dãţi , cândva ,
Cel Domn din Cer sã facã de-a mirare ,
Minunea aşteptatã , spre-a scãpa
De ploi , tristeţi şi vreme de-nchistare !
E IARNÄ‚-acum şi-i frig nepotolit !
Iar Pomul a-ngheţat de neputinţã !
În preajma lui , un mare ger cumplit
Îi face rost de chin şi suferinţã ,
Umplând de gheaţã tot ce e-mprejur
Şi-ncremenind ce-i viu în amorţire !
Sãrman Copac , de ce ţi-e traiul dur ,
Acum într-un moment de vitregire ?
Dar Pomul , resemnat şi-un pic stingher ,
Se roagã încã-odatã în visare
Spre Domnul Bun sã-i dea de Sus din Cer
O nouã mãrturie de-alinare ,
Iar DUMNEZEU , profund impresionat
De sãrãcia-i rece şi hainã ,
Porneşte-a Sa Ninsoare , ca pe dat
Sã-mbrace-n ea un Pom lipsit de vinã !
