Nu mã mai mişc ! Mã las în voia apei !
Cobor , sau urc ? Nu vreau de-acum sã ştiu !
Închid uşor apãrãtoarea pleoapei
Şi mã cufund în somnul cenuşiu !
Mã leagãnã un val de alinare !
Prin unda lui , vãd salba de corali
Creatã jos , pe-un magic fund de mare
De Îngeri Buni şi Heruvimi astrali ,
Ce-au pus pe lângã ea , cu-aleasã ştiinţã ,
Un roi de vietãţi , multicolor ,
Fãcând din lumea apei cea spre fiinţã ,
Un Univers tãcut de drag şi dor !
Mã simt intrus ! Nu vreau sã-ating vreodatã
Acest CEVA , nici chiar cu gândul meu !
Nu vreau sã stric prin fapta mea ingratã ,
Un lucru bun , fãcut de Dumnezeu
Şi nici sã pângãresc cu-a mea prezenţã
Un Paradis atât de liniştit
Rãmas intact în Sfânta-I Inocenţã
Cu care-a fost de-a pururi învestit !
