Tãmãduirea noastrã se face prin credinţã ,
Substanţã introdusã ca veşnicã etapã
De-un Medic ce prescrie tableta de cãinţã
Administratã seara , într-un pahar cu apã !
În tratament se pune şi-oleacã de iubire ,
Atât cât sã ne-ajungã sã nu urâm pe altul !
Se-adaugã-o fiolã cu-un strop de fericire
În apa cea spre fiinţã ce-o dã doar Preaînaltul ,
Iar dacã starea gravã cumva o mai impune ,
Se introduce-n grabã un pic de bunãtate ,
Dar nu prea mult cã-n oameni , purtãrile preabune
Sunt luate drept prostie de minţi scãlãmbãiate !
Iertarea-i panaceul pe care-l recomandã
Cel Doctor în reţetã , gonind o grea durere !
Acesta n-o aplicã prin plicuri de ofrandã ,
Ci aplecat spre omul ce-ar vrea o mângâiere ,
Punându-i fãrã preget iubirea-n leacul firii
Şi dând doar bunãtatea-ntr-un praf de împãcare ,
Iertându-i cu blândeţe nãravul rãtãcirii
Cu o credinţã demnã de-un Tatã de-Alinare !
