Am aflat despre o piaţã cu poeţi,
Este lângã clãdirea aceea veche,
De cãrãmidã roşie,
De unde,
Ţi-am cumpãrat la prima-ntâlnire,
Rochia pe care nu ai purtat-o niciodatã.
Mi-am lãsat ochii arvunã cãrţii,
Sã punã deoparte, sub tejghea
Un poet,
Pe care sã-l feresc de frigul de-afarã
Şi cãruia sã i facem acasã,
La noi în casã,
Cu intrare separatã,
La dânsu-n sertar.
Haide iubito!
Am eu un pol,
Dacã mai ai şi tu vre-o douã parale
Du-ne la piaţa poeţilor,
E o carte roşie cu litere cãprui,
La ea ai sã-mi gãseşti ochii
Şi de o vrea,
Cartea,
Sã-mi pãstreze ochii dobândã,
Plãteşte cu mine poetul,
Bietul poet,
Ce stãtea deşirat pe tejghea,
Aşeazã-l în lada de zestre
Şi pune şi polul,
Lângã rochia niciodatã purtatã.
|
