Iar eu numai te-am iubit,
Cu o mânã strânsã,
Îndesatã într-un plic,
Şi cu-o mânã-ntinsã,
Deşiratã dintr-un pix.
Iar eu numai te-am iubit,
Cu o adiere rãcoroasã,
A unui vânticel rotit şi plin,
Plâns, şoptit, dintr-o hârtie noduroasã,
A poveştii ce-nfloreşte dintr-un spin.
Iar eu numai te-aş iubi,
Cu mâinile apropiate,
Cu priviri fãrã hârtii,
Iar vânticelul prãfuit dintre cotoare,
Sã ne viziteze dupã 40 de ani şi-o zi
Prea bãtrâni şi-abandonaţi de doi copii.
