Noi n-am fost,
Numai douã nume,
Ori douã litere la întâmplare,
Noi am fost versete,
Atât de-naripate si de cântãtoare,
Încât lemnul din podea,
Fibrele îşi dejghina,
Sã ne provoace porii,
La zgomotele sãrii
Şi a salvelor de tun,
La bucuria de nebun.
Aşa ce-mi tremura piciorul,
În paşi de vals şi de tablou,
Dansam şi mã ştergeam la gurã,
Şi nu de dans ci de posturã,
Cãci plimbam ciorapii,
3 la numãr,
Doi ai tãi,
Eu cu unul şi o bãtãturã,
Ce se întindea într-o curburã,
Din podea şi pânã-n creştet,
Pânã la acel ciorap cochet,
Ce îmi încãlzea piciorul drept.
Şchiop aşa, mã plãcea
Şi-mi plãcea dansul,
Tremurat şi legãnat,
Cu degetele-ntinse în ciorap
Şi cu unghiile-ascunse,
În podea,
Şi-n monturile strânse,
În bãtãtura ce l-a speriat,
Pe cel de-al patrulea ciorap.
|
