De ce faci poezia complicatã,
Dacã-i roatã, las-o roatã,
Nu-ncerca s-o faci patratã,
Învârte-te cu ea deodatã.
Poezia nu se strâmbã,
Nu se-ncurcã, nu se-nnoadã,
Dacã-i dreaptã, las-o dreaptã,
Nu pocni din bici cu-o spadã.
Poezia-i coloratã
Roşie o vrei, ea vrea albastrã,
Sã n-o acuzi cã-i vinovatã,
Cã privirea ţi-e pãtatã.
Nu cuvântu-n poezie se sãdeşte,
Mai bine-nchide-l într-un cufãr,
Apa nu înoatã într-un peşte,
Nu-ncerca sã cânţi la nufãr.
Nu o scrie pentru critici.
C-o prefaci în limbã moartã,
Si tu şi ea o sã vreţi petici,
Urcã-n troleibuz!
Priveşte în vocale-o fatã!
|
