Haina ii cade pe jos fara sa o mai ridice.Isi arunca pantofii in capatul holului sperand sa fie curati pana ziua urmatoare.Nu se oboseste sa spele vasele in care a mancat acum cateva ore.Asteapta sa se faca un morman atat de mare incat sa cada pe podea si totul sa se faca cioburi.Ca si el.Deschide robinetul si isi stropeste fata cu apa rece sperand sa scape de mizeria unei zile fara rost.Parul ciufulit ii intra in ochii care tanjesc un gram de somn linistit.â€Macar noapte asta sa dormâ€.Dar el stie prea bine ca noptile sunt create special pentru a spune lucruri pe care nu avem curajul nici sa le gandim a doua zi.Asta facea in fiecare noapte.Gandea.Pierdea fiecare ora gandind ca poate maine va fi diferit.Dar nu putea schimba nimic.Era deprimat si simtea ca se ineaca si vrea sa strige,dar nimeni nu il auzea.Se arunca in pat si strange perna in care ii sunt ascunse cosmarurile sperand sa fie apucat de somn.
“Sunt un actor obosit ce-si uraste rolul.†A fost ultimul lucru pe care l-a spus inainte sa adoarma,iar apoi sa se trezeasca din nou adancit in ganduri si amintiri.
