şi vremea va veni, presimt,
când suspendat voi fi de timp
şi-alcoolizat în abator.
Voi fi acelaşi amator
ce nu s-a priceput nicicând,
Sã dãruiascã-n el iubire,
Ci-n jurul sãu doar nãruire.
Un vis ce va muri curând
şi-un cer topit şi tot mai gol.
E poate acelaşi vag simbol,
când m-am nãscut pentru a muri,
şi am murit, pentru a fi...
n-am lãsat pe nimeni sã mã-ntrebe,
de ce-s ghidat de-aceste verbe,
ce par opuse-n ritm anost.
pe-acelaşi drum, eu am mai fost.
,,A fi' e dincolo de ,,eu' şi vis,
e chiar mai mult când eşti proscris,
Şi condamnat cã eşti, sã stii,
nu-i acelaşi lucru cu-a trãi.
a exista e o sentinţã,
ce duce uşor spre suferinţã.
pe când a fi, - refugiu blând -
sã ştii cã eşti mai mult decât un
gând.
când ţi-ai spus în minte ,,mint'?
De ce-ai crezut cã nu ai timp,
Pentru oameni sau pentru tine?
Când te-ai iubit şi pe cine ai
adorat mulţi ani la rând, fãrã sã spui cã o iubeşti?
te-ai întrebat o datã când,
Tu, ţie, ţi-ai spus cã-ţi mulţumeşti?
nu pentru c-ai fost, nici pentru cã eşti,
Ci, pentru cã-n aceastã goanã de culori
întunecate şi de închipuiţi sihaştri,
o clipã doar ai stat şi-ncet ai admirat,
doi ochişori albaştri.
de-atâtea ori, în sinea ta s-au perindat tumori,
te-ai întrebat, bãtrân şi aspru,
de ce cerul tãu cel negru, acum e alb sau chiar albastru?
ai fãcut ceva notabil, nu mãreţ, ci mic, infam,
incomensurabil, pentru sufletul tãu
diform?
sã poţi spune, la finalul zilei, cã eşti om?
nu frunzã, nu vierme, nu un vis trecãtor,
ci doar un muritor ce-a întâmpinat eternul
într-o singurã clipã, într-un singur moment
când poate nu ai fost atent, şi-ncetişor
totu-n jurul tãu era nemuritor?
De abia atunci, tandru şi umil,
Vei şti cã n-ai fost intutil.
Tu, iubitor şi darnic
Vei şti cã n-ai trãit zadarnic.
Ai iubit, ţi-ai irosit speranţe,
N-ai ţinut cont de moarte sau de gloanţe,
Şi-ai murit, ştiind cã-n existenţã,
E totul mai presus de sine şi prezenţã.
şi vremea mi-a venit, presimt
cã am rãmas deja şi fãrã timp.
Eu n-am trãit, dar poate cã am fost
mai mult decât un ,,eu',
mai mult decât un fost,
mai mult decât o viaţã ori poate doar un vis
un condamnat la moarte,
O goanã, un abis...
|
