şed pe-acest cibernetic
zuluf
de amintiri
prins în bucla oaselor tale
captiv
ca muşcatura
unui hibrid
în vasele arteriale ale unui umbre
de cauciuc
mã declari
sternul tãu
şi mã simţi
în vasele
de sânge
ca pe o eternã
evadare într-un
ocean sangvin
purtãm aceleaşi oase
ne întâlnim în acelaşi
punct cardinal
al plãmânilor
şi ne dispersãm în direcţii
contradictorii
joci macao pe şina
muşchiului deltoid
cu fibrele umãrului spart
iar eu
joc poker
în gara esofagului
când plouã
pe amândoi
cu faringe de piatrã
te încui
în cord
ca pe un infarct oranj
într-o zi
de joi
leşinaţi pe podeaua de plumb
amândurora ni se
dezintegreazã pielea
în granit
ni se descompun organele
în felie de cuarţ
ametist şi agat
reanimaţi într-o singurã
formã:
eu dulap de marmurã
tu glastrã
fãrã flori
ne crãpãm
într-un singur trup
pereţii de uraniu
din
vâscoasa mansardã
se topesc
în ochi
de salamandrã
de-ai crede cã oraşul
paralizat în guri de crustacee
se extinde pe întregul Nil
ne-ar voma
pe un ţãrm de amidon
în spatele cãruia norii sunt tãiaţi
de munţi
şi noi pãşim
tandem
în spuma de alge
iar
oceanul
- albie de nuferi -
îşi izbeşte de gleznele noastre
razele
abrutizate
ale
sângelui...
