crepuscul ţopãie timpul pe flãmânda
ghilotinã a unei ore
astãzi cuvântul s-a nãscut înaintea mea
înaintea aerului
topit în toracele unui subsol de murãturi
înaintea
secetei de-albatroşi
vameşi pe tãrâmul amorf al cireşilor
şi apoi
impostor
m-am rãtãcit în canalul unei litere
dezosate
e frig între douã timpuri
precum lacuna unor lacrimi înrobite
de scoarţa discului facial
am înţeles de ce în jurul obrajilor
roiau silabele
sculptate în sârmã ghimpatã
era cripta buzelor mele
dispersate
pe fâşia unui horcãit de cuvânt mutilat
acest cuvânt s-a nãscut
înaintea naşterii
când strãzile gravau pe bulevarde
un imens abecedar
când cerul şi pãmântul erau malaxate
într-un ghiveci
abia tardiv
se rãsucea timpul
în temniţa unui plâns
intern
am deschis capacul frânt al ochilor
n-am vãzut niciodatã
atâta alb pe plãmânul
ierbii
asemenea freamãt în frântura norilor
şi-atâta timp într-un ochi orb
nu mi-a fost teamã de eşec
m-am camuflat
într-un vid
ce somn
a zãcut în pupilele mele
de abia atunci
cuvintele s-au prãbuşit
în sfârşit
de artera tãcerii
